Don't look away!

Deoarece sunt membra a acestui forum este imposibil sa nu postez unul din ficurile mele yaoi...cel mai recent... Hope you-ll like it!


O noapte furtunoasa.


Cerul senin de vara este acoperit treptat de intunecimea noptii.Stele razlete se perindeau pe alocuri strapungand negura.Vantul adia placut, niciun semn de ploaie.Ciresii mangaiau cu mireasma lor imbietoare doi tineri indragostiti ce se plimbau linistiti pe drumurile parcului Kenpo.
-Venim si maine?a intrebat baiatul asezandu-se in fata adolescentei cu unn zambet siret pe fata.
-As fi incantata!
-Atunci ne intalnim la sapte in fata casei tale!raspunse acesta apropiindu-si fata de a ei.Nu apuca sa faca o miscare inainte de a fi intrarupt de o voce stridenta:
-Frumos!Am stabilit ceva tocilarule, fetele sunt ale mele, cartile sunt ale tale!Acum indeparteaza-te de Yumi, inainte sa te fac file!
Ochii ii straluceau cu putere, punand in valoare culoarea de un albastru intens, iar parul roscat ii acoperea ochiul stang.Purta o camasa albastra complet deschisa, astfel se considera stapanul ferelor, poate si al multor baieti.Intradevar, farmecul sau era incontestabil iar numele sau era Sho, insa Wataro, unul dintre cei mai inteligenti elevi al colegiului unde invatau cei trei, s-a hotarat sa iasa din cotidian si sa i se impotriveasca.Ochii de safir si parul mov ii dadeau o aliura de mister neobisnuita, iar privirea fulgeratoare ii bag ape multi in sperieti, sau de asemenea atragea privirile multor fete. Acesta i-a raspuns scurt:
-Pa!intorcandu-si apoi capul si sarutand-o violent pe fata, care in mod uimitor l-a respins.Lacrimi cristaline cadeau din ochii caprui, scurgandu-se apoi pe parul albastru si cazand pe pamant.
-Nu, nu i te impotrivi!Eu am ales sa-i fiu prietena, si tot eu am ales sa-l tradez!Este greseala mea si eu voi plati pentru ea!spuse aceasta ridicandu-se in picioare.
-Haide!interveni Sho luand-o pe fata de mana.
-Nu, stie si ea drumul spre casa, noi doi avem ceva de discutat!
-Ce tot zici acolo?E noapte desteptu’ lu’ peste!
-Gata!Nu va mai certati!tipa Yumi, luand-o la fuga.Wataro a vrut sa o urmeze, insa prefera sa se razbune pe amicul sau.
-Bun, daca tot esti asa voinic, ia sa vedem cum iti place…apa!spuse acesta accentuand ultimul cuvant, in timp ce-l impinse pe Sho in fantana din marmura a parcului.
Roscatul avand reflexe bune s-a agatat de bamasa acestuia tragandu-l dupa el.Asa a ajuns o noapte cat se poate de obisnuita pentru Wataro un adevarat cosmar.Isi pierduse prietena, sip e deasupra era ud leoarca.
-Uita-te ce-ai facut desteptule!striga acesta furios incercand sa-si scuture hainele.
-Ce am facut eu?E vina mea ca un tampit nu e in stare sa-si controleze reflexele copilaresti?Cine te-a pus sa incerci sa ma uzi?
-In rectificare, nu doar sa incerc, am si reusit, doar ca nu mi-am propus sa-mi ud noua bluza…replica acesta intorcandu-se cu spatele.
Din acel moment se asternu o tacere mormantala.Dupa ce a asteptat cateva momente si a realizat ca nu mai era nimeni prin zona, Wataro s-a intors din nou, lasand capul in jos si spunand incet cu o voce stinsa:
-Sper…sper ca nu o sa raceasca din vina mea.Ba nu, stai, ce tot zic aici?De ce mi-ar pasa mie ce se intampla cu acel increzut!
-Chiar nu-ti pasa?Ma simt neglijat!rasuna o voce din intuneric.
-Foarte amuzant!Iesi de acolo!Nu mi se pare haios sa-ti schimbi vocea, nu ma sperii!replica Wataro vehement.
Desi era sigur ca nu fusese decat o gluma nesarata, il infricosa totusi vocea strident ape care o auzise, rezona in mintea lui mult prea tare.Simtea nevoia sa se ascunda, intr-un loc ferit de lumina soarelui si cald, caci frigul il patrunse pana la oase, desi inca nu realizase el era ud iar afara temperature era destul de scazuta.
A inceput sa tremure, iar singuratatea noptii ii dadea fiori.Deodata a simtit o bluza in jurul umerilor si doua brate calde.
-Taci!Daca cineva afla ca am facut ceva de genu pentru cineva te fac afis!spuse Sho strangandu-l la piept.
Ramasese socat la simtirea firelor roscate ce-i mangaiau chipul.Era ora 22, probabil ca parintii lui erau ingrijorati si totusi el statea intr-un parc pustiu, in bratele unui baiat pe care in urma cu cateva minute voia sa-l ia la pumni.Lumea parea sa se destrame.
-E…e tarziu!Trebuie sa mergem!spuse Wataro hotarat. Ridicandu-se in picioare.
-Da!Fugi la mamica!raspunse acesta zambind ironic.
-Normal ca o sa fug la ea!Uita-te cat este de tarziu, parintii nostril trebuie sa fie groaznic de ingrijorati!!
-Nu cred, cel putin pentru mine nu se aplica grija parintilor, ei sunt mai intotdeauna plecati, iar cand sunt aici e ca si cand n-ar fi!
-Imi pare rau sa aud asta!...spuse Wataro coborand privirea, dand senzatia ca ar vrea sa spuna ceva, dar nu indrazneste.
-Nu am nevoie de mila ta, incep sa ma obisnuiec oricum!
-Si eu care ma gandeam ca o sa-mi fie greu sa stau singur aceste zile, …. Tu esti singur mereu…As…as avea o idée.
-Ha?Care e aceea?
-Daca te simti singur…poti veni in vizita, stau aproape si…se incumeta acesta intr-un final sa rosteasca, insa glasul i-a pierit cand Sho s-a apropiat.

Interesant fic...Povestea incepe brusc intr-o atmosfera palpitanta...Personajele au calitatile bine definite...Presimt ca va avea o continuare neasteptata...Ceea ca ma atrage in a o citi.Good work!

Mersi pentru incurajare... the next chapter:

O noapte sub lumina pasiunii.

Desi era inghetat pana in maduva oaselor, il incalzea pe Wataro, care nu-si putea lua ochii de la el.Era mult prea aproape, strangandu-l cu putere la piept.
“De ce sunt atat de fericit?De ce am impresia ca pot atinge si soarele in noapte!?De ce ma simt ca pe muchia unui cutit mai ascutit decat am vazut vreodata?Intotdeauna am reusit sa-mi pastrez calmul….insa.”
-Ho, sa nu faci infarct!il atentiona Sho razand isteric, insa acesta nu reactiona.Avea ochii bulbucati iar fata era parca pictata.Strangea pumnii cu putere, iar inima ii batea ca si cum ar fi vrut sa iasa din piept.Un singur gand ii mai trecu prin minte, reactionand instantaneu acesta s-a intors spre Sho si trantindu-l la pamant il privi in ochi de la distanta mai mica de doi milimetri, stapanindu-si impulsul cu greu, ii strangea camasa gaurind-o cu unghiile.
“Ce ciudat e baiatul asta…chiar incepe sa-mi placa!”gandi Sho muscandu-i buza lui Wataro, coborand apoi spre gat pentru a-i saruta pieptul.
-E…eu…opreste! Suntem baieti, ce naibii!?striga Wataro disperat, insa nu incerca sa riposteze, corpul parea sa nu-l asculte. Fiecare muschi ii tremura, sudoarea i se scurgea cu rapiditate pe gat, iar Sho se bucura de buzele sale, continuand apoi prin a-i imangaia abdomenul coborand tot mai fos, inta lui fiind nasturii de la pantaloni. I-a desfacut cu rapiditate in timp ce se descotorosi de bluza umeda.
In scurta vreme singurul sunet care se mai distingea in noapte era geamatul lui Wataro, in care se intruneau doua sentimente contrastante, durerea si placerea. Sho se misca alert, iar fiecare pronunta numele celuilalt cu voce stinsa, suava. Intr-un sfarsit cei doi au cazut osteniti la pamant.Raceala noptii si intunericul apasator pareau sa fie neinsemnate pentru cei doi baieti care stateau tolaniti si imbratisati, sarutandu-se lacom destul de des.
-Vezi…nu a fost nimic de care sa te temi.Am fost bland.
-Stii ca ne-ar fi putut vedea cineva!a fost singura replica pe care Wataro a putut-o spune, caci orice altceva ar fi fost o minciuna gogonata.
-Da, la 11 noaptea, intr-un parc care si ziua e pustiu!Vezi sa nu! raspunse Sho prompt sarutandu-si partenerul, care, lipsit de cuvinte, a preferat sa taca sis a-si aseze capul pe pieptul solid al iubitului sau.
“Hm…cred ca totusi o sa raceasca daca mai stam aici, a fost un tur de forta chiar si pentru mine.” Se gandi acesta, pundu-si boxerii, ca mai apoi sa-l ajute sip e Wataro sa se imbrace.
Alene, au pornit catre strada principala, insa in urma invitatiei lui Sho au ramas la vila lui. Era destul de modeste judecand dupa cat de infumurat era el, dar Wataro nu voia decat un ceai cald, asa ca a uitat de tot si de toate cand a primit lichidul mult dorit.
Din pacate deabia daca a sorbit vreun pic, deoarece roscatul nu s-a putut stapani si l-aintins pe canapea dezbracandu-l din nou.
-Nu, sunt oboist, …si.
-Stai calm!raspunse acesta luandu-l in brate.-Tot ce vreau e o baie calda!Promit ca o sa-mi tin mainile acasa daca vii cu mine!
Wataro accepta, astfel se gaseau amandoi sub spuma parfumata a cadei de baie ce apartinea gazdei.

Umm...stiu ca-i cam scurt, dar atat era capitolul in word si daca postez mai multe o sa am o viteza de 1 capitol pe luna...si nu vreau:D

Interesant...Intamplarile au luat o intorsatura radicala...Chiar ma intreb ce se mai inampla cu Yumi.

Interesant...intr-adevar...astept continuarea ^^

Da...Chiar frumos...Si intresant si te cam lasa cu inima stransa pana la urmatorul fic de emotie^^...Dar ar trebui sa mai mai multa grija cand scrii deoarece am vazut acolo 2-3 greseli dar se repara ele..Nu e grav^^...Nu's ortograme^^...Actiunea se petrece cam repede si ar trebui sa stai mai mult sa povestesti momentul..Cat de mic ar fi el stai si'l povestesti amanuntit...Cat se poate de amanuntit...In rest...E super fic'ul...Chiar e extraordinar^^"..Imi place mult..

Multumesc pentru commenturi...nu am detaliat prea mult pentru ca o sa apara un flashback la un moment dat...

Acest capitol este ca un fel de trecere si o modalitate de a va amuza un pic...sper.



O dimineata zdruncinata.


Mireasma placuta a diferitelor arome pe care Sho le-a pus in apa ii adormea pe cei doi. Ochii li se inchideau treptat, astfel cei doi au atipit. Capul lui Wataro se adancea din ce in ce mai mult in apa, pana ce a reusit sa se innece. Nefericitul fapt i-a trezit pe cei doi, determinandu-i sa se scoale si sa se duca la culcare.
Adolescentul avea doua paturi, unul fiind la “etaj”.
-Deci?intreba acesta vazand ca vizitatorul privea nedumerit.
-Pai…tu in care dormi de obicei?
-Ala de jos!
-Bine… raspunse vizitatorul si incepu sa urce scara din stanga patului.
-Ce crezi ca faci? Doar nu ma lasi sa dorm singur!
-Nici in ruptu’ capului nu dorm langa tine, e periculos!se rasti Wataro si urca mai departe, asezandu-se mai apoi pe suprafata pufoasa si invelindu-se cu o patura gasita la picioare. Sho era un pic dezamagit, insa nu mai avea energie, asa ca sa conformat si s-a culcat.
Ora sapte dimineata a venit, iar Sho din obisnuinta a deschis ochii. Vrand sa se scoale a pasit in afara patului.
“Nu steam ca am un covor asa fin!” gandi acesta continuand sa se indrepte spre iesirea din camera. Ceea ce l-a oprit la jumatatea drumului a fost un urlet asurzitor.
Uimit a intors capul si a realizat ca Wataro lipseste, apoi a coborat privirea si a constatat cu stupoare ca motivul pentru care covorul era neobisnuit de fi, era ca Wataro era intins pe jos. “Ce cauta el acolo?” cugeta Sho, neavand intentia de a se da la o parte. Surpriza a fost intalnirea neasteptata a capului sau cu coltul mesei.
-Au, de ce ai facut asta? Se rasti roscatul.
-Da ce ai vrea sa fac?Sa astept pana iimi disloci coloana?
-Scuze…eram un pic cam prea adormit… noroc ca m-ai trezit tu! Vrei ceva de mancare? Incerca acesta sa schimbe subiectul.
-Bine, voi accepta!raspunse Wataro, ajutandu-l sip e Sho sa se ridice, ca mai apoi sa se indrepte impreuna catre parter.
Pentru prima oara a inceput sa se uite in jur. Era o casa decorata simplist, dadea chiar un aer de vechi, dar o vechime placuta, rafinata. Nimeni nu ar fi crezut ca binecunoscutul bataus si fustangiu ar avea asa gusturi rasate.
Lui Wataro ii s-a oprit privirea in dreptul unui lantisor de aur, ce avea ca pandativ o inima destul de mare. Fara sa se gandeasca la violarea intimitatii, l-a luat in mana, vrand ca deschida inima, ceva ii starnea o curiozitate care nu il caracteriza, si in ciuda rugamintilor lui Sho, si-a atins scopul.

P.S. Stiu ca este scurt, dar cum spuneam, nu aici este actiunea;) ....hope you understand:D .